am sa astept sa se faca intuneric

normal ca mi-am pierdut de mult coloana vertebrala. cam de cand l-am cunoscut pe omul ala si ma rugam la ceva prieteni imaginari sa-mi mai ofere o sansa sa-i demonstrez ca eu chiar merit atentia pe care mi-o da, ca nu-s asa proasta cum am parut prima oara cand m-a vazut, nici asa urata si ca tricoul ala decolorat nu-i singurul pe care-l am ci singurul care-mi place. normal ca am ras mult si prost si da, am incercat absolut orice ca sa nu ajung in momentul asta. fix in momentul asta. nu exista soarta, noi ne controlom viitorul. serios? atunci de ce a mers iar prost? de ce sunt acum fix, dar fix in locul asta? de ce nu in alta parte? ce prostie. nimeni nu asculta oricum. o sa mearga prost de fiecare data, iar eu stau si plang si tusesc si rad de fiecare data. oh why god, why? ti-am spus eu? o sa mearga prost! nimeni nu merita mai mult decat prost.